CatalinCornea.ro

Un blog de bun simț

Am participat de curând, ca invitat, la Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români desfăşurat în perioada 14-16 octombrie 2010 la Chişinãu.

Evenimentul a reunit reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria alături de care s-au aflat, ca invitaţi, reprezentanţi ai Guvernului şi Parlamentului, oameni politici, diplomaţi, experţi şi reprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova şi România.

Participarea mea la acest eveniment a avut rolul de a furniza unele soluţii pentru dezvoltarea societăţii civile româneşti din jurul graniţelor.

Problemele jurnaliştilor români din ţările din jurul României sunt foarte variate plecând de la o finanţare publică aproape inexistentă în Ucraina, până la situaţia din Timoc, Serbia, unde românii, numiţi „vlahi” de către sârbi, nu sunt recunoscuţi ca minoritate etnică şi nu li se asigură nici un fel de posibilitate de studiere a limbii române şi unde a vorbi de presă în limba română este o utopie din moment ce „vlahii” ştiu doar să vorbească româneşte, dar nu stiu să scrie şi să citească pentru că nu li s-a permis niciodată să înveţe…

Situaţia din Timocul sârbesc nu este singulară.

Aşadar, în unele cazuri se pune mai întâi problema supravieţuirii limbii române şi abia ulterior cea a presei de limba română.

Din acest punct de vedere participând la Congres am încercat să ofer unele soluţii de finanţare a proiectelor menite să păstreze limba română minorităţii româneşti din afara graniţelor, ca o precondiţie pentru a putea vorbi de o menţinere / dezvoltare a presei de limba română în aceste state.

Am insistat pe necesitatea stimulării creării structurilor asociatiative în aceste zone şi identificarea surselor de finanţare pentru proiectele menite să consolideze comunităţile româneşti din jurul graniţelor. În acest sens, rolul asumat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, organizatorul Congresului, dar şi de organizaţiile prezente este esenţial, însă în nici un caz nu poate substitui necesara implicare a autorităţilor de la Bucureşti în susţinerea comunităţilor din afara graniţelor.

Aşadar, între măsurile ce trebuie luate pentru stimularea mediului asociativ în comunităţile româneşti din jurul graniţelor enumerăm:
– stimularea creării organizaţiilor neguvernamentale ale etnicilor români;
– organizarea de cursuri de scriere de proiecte pentru aceste organizaţii;
– intrarea acestor organizaţii într-un sistem de parteneriate cu organizaţii din România pentru dezvoltarea de proiecte comune;
– identificarea surselor de finanţare din statele de origine, surse din România şi surse internaţionale destinate finanţării proiectelor comunităţilor minoritare;
– îmbunătăţirea programelor autorităţilor de la Bucureşti destinate etnicilor români din afara graniţelor.

Dincolo de soluţiile identificate pentru dezvoltarea mediului asociativ în comunităţile româneşti, din dezbaterile Congresului s-a mai remarcat că presa românească şi românii din afara graniţelor României sunt în suferinţă şi uitaţi de guvernanţii de la Bucureşti ca urmare a alienării naţionale, a crizei morale fără precedent în care se află România de aproximativ 20 de ani aşa cum arătam şi într-o postare precedentă, problemă care nu poate fi corectată prin proiecte, finanţare, bani, ci prin educaţie şi bun simţ.



Go To Top