CatalinCornea.ro

Un blog de bun simț

catalin_corneaDa, performanța funcționarilor publici poate crește!

Subiectul pe care vi-l propun azi vizează performanța funcționarilor publici, mai concret, elementul cel mai semnificativ al acesteia, calitatea oamenilor care intră în sistem.

În instituțiile publice, dacă ai recrutat oameni nepotriviți este greu să îi aduci la un nivel înalt de performanţă (spre deosebire de mediul privat unde poți în proporţie mai mare să îmbunătățești calitatea oamenilor slabi din interior). Aşa că, cel mai bine este să fii foarte atent în procesul de recrutare şi selecţie şi să aduci oameni potriviţi.

Problema mare este cu acest „să fii”. Cine este acest „să fii”? Acest „să fii”, adică acela care angajează, este în mult prea puţine cazuri interesat la modul real de bunul mers al instituţiei pentru că are „liste” sau „telefoane” care îl îndeamnă să pună în funcţii apolitice de profesionişti pe x şi pe y şi pe z… şi atunci, cu actualul sistem de recrutare nu avem cum să progresăm (într-un orizont rezonabil de câţiva ani). Şi dacă, în administraţia centrală mai ai pe ici, pe acolo exemple de angajări corecte (deci, legale), vă imaginaţi că în administraţia locală treaba asta este o glumă proastă…

serviciul-public-service
Am întors pe toate feţele subiectul de ani de zile şi, din păcate, nu cred că există decât o soluţie, care pentru mulţi a părut utopică atunci când am discutat-o, dar care cred că rămâne singura viabilă cu condiţia să existe la un moment dat un premier cu suficientă forţă politică încât să îşi „îngenuncheze” la nevoie toate „listele” şi „telefoanele” interesate de numiri ilegale din propria structură politică.

Redau mai jos soluţia aşa cum am prezentat-o acum câţiva ani în teza de doctorat. Din păcate, în fiecare zi mi se confirmă că este singura soluţie reală de profesionalizare a funcţionarilor publici. Când va veni premierul cu dorinţa şi forţa să o pună în practică poate fi sigur că am pregătit şi planul de implementare 🙂 Ca orice lucru bun, nu se va realiza în 2 luni, ci în aprox. 10 ani, aşa că nu vă grăbiţi, haide-ţi s-o analizăm bine.

 

Extras din teza „Managementul motivării resurselor umane în administraţia publică”, 2013, pag. 169, 170:

La o analiză atentă a modului în care se realizează recrutarea ”agenților publici” în România putem observa o serie de aspecte care au impact semnificativ asupra procesului de motivare a angajaților şi performanței organizaționale.

Sistemul de recrutare a funcţionarilor publici în România, deşi din punct de vedere normativ este unul care răspunde unor imperative de performanţă, coerenţă şi transparenţă, în practică, din cauza unui complex de factori (politici, social-economici, dar şi culturali), a fost denaturat, astfel că îndeplinirea imperativelor legale în recrutarea funcţionarilor publici este doar o formalitate.

Cerinţele normative legate de performanţa candidatului pentru funcţia publică (testarea acestuia) au devenit doar elemente care sunt bifate de instituţiile care angajează funcţionari. Astfel, denaturând sensul firesc al procedurii de recrutare, organizaţiile publice angajează personal care nu corespunde din punct de vedere calitativ nevoilor posturilor pe care sunt angajaţi, iar din punctul de vedere al eticii sectorului public motivaţia în serviciul public este îndoielnică.

În acest context, se pune întrebarea dacă o orientare mai mare asupra modelelor manageriale din sectorul privat este soluţia potrivită. Abordarea modelelor private ar putea lăsa fiecărei instituţii libertatea de a-şi stabili singură cerinţele obligatorii pentru recrutarea personalului. În acest context, o aplicare automată a experienţei din sectorul privat nu doar că nu ar aduce rezultate pozitive, dar ar putea contribui la o agravare a calităţii resursei umane în serviciul public.

Soluţiile care ar putea funcţiona trebuie să ţină cont de imperativele de performanţă ale candidatului pentru un post în sectorul privat, dar trebuie adaptate la specificul serviciului public.

Astfel, soluţia pe care o propunem este un sistem dual cu o recrutare preliminară la nivel naţional (asemănătoare sistemului folosit în instituţiile Uniunii Europene), recrutare preliminară care ar asigura un nivel standard minimal de calitate a agentului public la nivel naţional şi cu o recrutare ulterioară la nivelul fiecărei instituţii angajatoare, recrutare care se va axa pe particularităţile postului şi ale fiecărei instituţii în parte.

  • Recrutarea preliminară la nivel naţional se poate realiza într-un centru unic, în parteneriat cu structuri academice şi ale organizaţiilor neguvernamentale astfel încât intrarea în corpul funcţiei publice să se facă în mod transparent (fără nici cea mai mică posibilitate de influenţă politică) şi respectând unele cerinţe minimale standard, legate de cunoştinţele şi abilităţile angajatului (cunoştinţe obligatorii legate de sistemul administrativ românesc şi sistemele europene, abilităţi de comunicare inclusiv într-o limbă străină, abilităţi de folosire a tehnicii moderne etc. ). Candidaţii admişi în urma unei astfel de proceduri vor constitui corpul de rezervă al funcţiei publice din care instituţiile angajatoare au posibilitatea să recruteze personal.
  • Recrutarea ulterioară la nivelul fiecărei instituţii se va realiza doar din corpul de rezervă al funcţiei publice, instituţiile angajatoare urmând a selecta angajaţii care corespund şi profilului necesar. Recrutarea propriu-zisă se poate realiza astfel pe baza unui interviu tehnic la nivelul instituţiei angajatoare.

Un astfel de model ar asigura pe de o parte o siguranţă cu privire la accesul în corpul de rezervă al funcţiei publice care se va realiza exclusiv pe baza competenţei candidatului, iar pe de altă parte ar permite instituţiei angajatoare recrutarea din corpul de rezervă a acelui candidat care corespunde cel mai bine nevoilor specifice postului.

O provocare pe care o ridică un astfel de sistem este aceea că dată fiind rigurozitatea admiterii în corpul de rezervă al funcției publice este necesar un sistem de salarizare adecvat, care să permită atragerea unui număr semnificativ de candidați bine pregătiți.

 

Puteți regăsi articolul și pe www.Condei.ro 



  1. adrian Said,

    Daca ne intoarcem simplist la salarizare si la conditii de munca (incarcare birocratica), rezultatele vor fi vesnic astea de azi. Am fost o vreme in administratie si in structura pe care teoretic o conduceam am reusit sa obtin scoaterea la concurs a 5 posturi. N-au venit decat patru candidati. Fiind acceptati, unul dintre ei s-a razgandit si n-a mai venit deloc. Unul era destul de aproape de pensie iar randmentul sau nu era tocmai cel mai bun. Am ramas cu perceptia ca in unele domenii in care exista variante profesionale alternative in piata libera, administratia nu va putea angaja decat fie oameni onesti dar cei mai slabi, care n-au sanse in mediul privat, sunt prea batrani ca sa mai „scape” din sistem pentru ca nu-i mai angajeaza nimeni, fie oameni care vin in functia publica (calitatea profesionala nici nu mai conteaza) dintr-un interes personal pe care nu l-am numi „onest” si pentru care, in consecinta, nu salarizarea conteaza ci parghiile puse la dispozitie. Ar mai fi si o a treia categorie, anume tinerii naivi care cred ca pot schimba lumea si care-si permit sa traiasca cu parintii si din banii dati de acestia … Si nu se va schimba prea des pentru ca, in continuare, administratia, ca parte a „bugetarilor”, este vazuta vesnic doar prin instrumente statistice, mereu una care trebuie diminuata desi in unele domenii functionarii aia se sufoca sub dosare si proceduri tampite.

  2. Catalin Cornea Said,

    @adrian
    Da, pai hai sa vedem cu atenție ce am scris. Problema principala a funcționarilor publici este modul in care intra in sistem, deci ceea ce numim recrutare si selecție. Asadar, problema principala nu e salarizarea si eu cel putin nu am redus discutia simplist la asta. Din potriva, stiu foarte bine ca daca maine se dubleaza salariile performanta e fix aceeasi (cu unele execptii).

    N-am zis nici de conditile de munca nimic, desi aici discutia e una mai reala decat la salarii, dar nu e legata atat de dosare si incarcarea bitocratica, cât de conditiile de munca asa cum se pot defini conform factorilor de igiena ai teoriei bifactoriale a lui Herzberg, motivatie-iginena. Teoria lui Herzbeg este a 3-a ca importanta in contextul administrativ romanesc, prima fiind PSM a lui Perry si a doua teoria echitatii sociale a lui Adams.

    Da. Problema mare e legata de interesele pentru care vin unii in sistem sau sunt adusi de altii… si pe plan secund e legata de competenta lor ptr. ca unii care vin ilegal/imoral in sistem nu sunt lipsiti de competentă… în cazul lor nu competenta e problema, ci modul imoral/ilegal in care au intrat si agenda cu care au venit…

    Probabil ca suntem de acord ca inainte de toate omul trebuie sa intre legal si moral in sistem. Caci daca intri prin pargii / liste/ invarteli etc. cum ai putea fi preocupat de binele public? E un nonses. Nu ai putea! Prin urmare da, moralitatea intrarii este prima chestiune de vizat. A doua ar fi competenta…
    Romania are experienta recrutarii unor tineri functionari pe o functie publica specifica dupa un model apropiat de cel european, cu majoritatea probelor in limba straina, cu recrutori experti straini, cu testari psihometrice si cu formare solida in tara si afara intre 1,5 si 2 ani dupa procesul de recrutare si inainte de plasarea in institutii. Suna SF, dar treaba asta s-a intamplat cu cateva sute de tineri in Romania… doar atat. Ala a fost un experiment de recrutare de succes. Mai departe, cum a fost modificat statutul acestor functionari ca sa nu incurce pe x si pe y, asta e deja o alta treaba, cu o discutie noua….

    Revenind. Ne trebuie la nivel national o solutie prin care sa avem moralitate si competenta la recrutare, iar daca ceri asta, atunci da, trebuie sa te gandesti pentru acesti functionari selectati dupa un nou sistem, pe functii diferite, la o slarizare rezonabila care sa asigure prezenta multor candidati valorosi in procesul de recrutare si selectie.

    Si fiindca e greu sa prezumam ca in fiecare primarie de comuna, departament din agentie sau consiliu judetean va pogorî de mâine moralitatea, trebuie sa fie scutiti şefii acestor structuri de posibilitatea de a cadea in pacat, de a fi sunati de vecini, rude etc. sa îi angajeze… asa ca intrarea in sistem trebuie sa fie strict nationala, cu un consortiu de recrutare format din mediul academic, ONG, (daca se poate si experti straini, cum am mai avut) si doar pe ultimul loc ANFP. Practic toti cei care intra in sistem trebuie acceptati in sistem de oameni care nu pot fi atinsi cu telefoane fițuici sau liste, de oameni care nu au subordonare fata de șeful x sau y. Ăsta ar fi corpul de rezervă. Doar de aici vor putea primăriile, ministerele, agențiile etc. sa invite la interviu pe viitorii angajati.

    Daca sunt solutii mai bune le putem discuta, dar sa lasam intregul (sau mare parte) proces de recrutre in mainile fiecarui departament din institutie inseamna practic sa ne rugam ca acolo sa fie un sef onest care scoate cinci posturi la recrutare si nu isi suna toti prietenii din telefon sa le ofere un job sau nu primeste imediat lista cu „alesii”. Situatiile astea există, dar sunt rare şi daca te-ar pune cineva sa rescrii sistemul de recrutare nu ai incepe cu „Doamne ajuta sa fie sefi de departamente/ institutii onesti care sa nu masluiasca procesul de recrutare”… Nu. Cred ca ai incepe cu solutii prin care astfel de probleme pot fi eliminate…

    Si daca solutia cu sistemul dual (national prima etapa si la nivelul fiecarei institutii etapa 2) nu va fi acceptata niciodata, atunci ramane ca pe sistemul clasic sa ne dorim mai multa moralitate la sefii recrutori (Doamne ajuta!) si mai mult DNA (cu asta Dumnezeu ne ajuta deja…) 🙂

    …a… si ai vorbit de „tinerii naivi care cred ca pot schimba lumea si care-si permit sa traiasca cu parintii si din banii dati de acestia”… aici e cheia! oamenii naivi…

    Oamenii (naivi) care vor binele lumii, natiunii, tarii sunt exact oamenii care trebuie recrutati in serviciul public, conform teoriei PSM – public service motivation theory a lui James Perry. Eu am niste grafice de analiza pe care le-am facut si am conluzionat ca pentru cei care au PSM (ca multi cetateni nu au…) perioada de tinerete se caracterizeaza printr-un grad mai mare PSM …. asta neinsemnand ca cei mai putin tineri nu pot sa isi pastreze PSM daca au avut vreodata…

    Deci da. Perry ne spune sa ii cautam pe aia care vor sa achimbe lumea, dar mai sunt 2 probleme. Una ar fi ca le mai trebuie si alte competente pe lângă dorința de a face bine lumii, competente pe care trebuie sa le testam si sa nu fie mai slabe macar ca media din privat… care o fi aia… 🙂
    Si daca tot avem asa asteptari mari de la oamenii acestia, trebuie in mod rezonabil sa ii salarizezi mai bine decat pe aia care sunt deja acolo asa cum sunt… asta ca sa nu fie nevoiti sa traiasca din „banii dati de parinti” 🙂

  3. adrian Said,

    Eu am zis ce-am zis avand in cap exclusiv cazuri concrete, om cu om. Atat ca nu le spun numele. Sunt de acord cu chestiunea sistemului si a accesului in el. Eu spuneam doar ca si daca sistemul de acces ar fi corect, nu cred ca ar atrage oamenii care sa zbarnaie decat din categoriile de care spuneam eu. Pentru ca aia imorali, e limpede ca sunt mai „destepti” (adica inclusiv competenti profesional) pentru a face ce trebuie pentru a profita de sistem. M-as simti extrem de vinovat sa-mi bat joc de aia naivi asa cum face sistemul acum. Stiu o tanara in sistemul administrativ, cu acea pornire de a face lucrurile sa fie nu neaparat mai bune dar macar mai corecte in aplicarea legii. Nu stiu ce ar face profesional in mediul privat, probabil ca ar avea dificultati. Dar si in directia salarizarii se pune problema astfel: daca nu ar fi singura, daca nu ar sta cu parintii, la salariul pe care il are ar trebui sa locuiasca intr-o cutie de carton pentru ca ar fi absolut imposibil fizic sa plateasca o chirie sau o rata la casa, sa se imbrace si sa manance sau sa se deplaseze, daramite sa mai faca altceva din acel salariu (sa spunem ca ar avea un copil de intretinut). In Franta nu s-ar intampla asta, dincolo de faptul ca e bataie pe locurile in invatamant care te califica pentru administratie si ca atunci cand e un concurs pentru pozitii in administratie se aduna multi competitori, majoritatea de top in domeniile lor … Eu raman la constatarea simplista – nu merita sa-ti complici viata cu stresul si incarcarea administratiei publice avand in vedere salarizarea, indiferent cat de corect sau incorect este sistemul de admisie sau cel al avansarii in cariera asa cum ar sugera in mod ideal legea functionarului public. Eu, in invatamantul superior am un salariu de mizerie la circa1500 lei (rotunjit) bani in mana dar tot am mai mult decat tanara de care spuneam. Spre deosebire de ea insa, legea imi permite sa am activitati in afara slujbei la stat ceea ce imi permite sa supravietuiesc caci cu banii „de la stat” as ajunge in curand homeless. Cum senzatia aia ca ceea ce fac pe 1500 de lei ar avea totusi o importanta incepe sa se dilueze rau de tot (adica se duce dracului PSM) incep sa-mi pun destul de des problema in ultima vreme sa ma eliberez de aceasta slujba si sa caut ceva care sa nu ma faca sa simt ca imi creste o piatra de moara la gat pe masura ce ma afund tot mai adanc in apa varstei. Adica devine din ce mai acuta problema cum iesi din sistem inainte sa te omoare si mai putin cum intri in sistem ca sa te injure lumea la televizor pe urma.

  4. Catalin Cornea Said,

    Eu cred ca majoritatea problemelor enuntate s-ar rezolva cu sistemul dual, recrutare nationala drastica pentru acces in corpul de rezerva si de acolo practic doar pasul final, selectia la nivel de institutie. In acest pas final pot fi avute in vedere si specializari necesare postului si sigur este relevanta si optiunea geografica a celor deja recrutati national. Problema cu unele posturi pe anumite domenii si mai ales in unele zone mai putin dorite, gen comune la departare mare de resedinta de judet, probabil ca va ramane si pe mai departe, iar reducerea acestui risc ar putea fi realizata prin utilizarea anumitor modele de stimulare existente in alte sisteme. Spun „reducerea” ptr. ca eliminarea totala a riscului de neocupare a postului x in comuna y nu se va putea face. Iar pentru acesti nou veniti in sistem (pe functii distincte de cele existene), veniti dupa un proces de recrutare complex si corect realizat, pe acestia trebuie sa ii salarizezi bine si competitiv… pe principiul: daca ma testezi ca pentru NASA, ma platesti ca pentru NASA. Efortul financiar ar fi inifim ptr ca 1. nou recrutatii vor intra in sistem doar pe masura ce se elibereaza posturi (deci nu mergem pe modelul stupid de la Vama ca dam pe toti afara ca sa ii angajam pe ai nostri) si 2. celor de pe funciile vechi care nu au trecut printr-un asemenea sistem de recrutare nu le va mai creste salariul niciodata pana cand in mod natural vor fi iesit din sistem. Cei foarte buni si cu PSM dintre cei care sunt deja in administratia publica vor avea desigur posibilitatea sa participe la recrutarea nationala pe noul sistem de recrutare si daca intr-adevar vot fi buni, vor trece pe noile poziii remunereate corect… deci va fi loc pentru orcine care are PSM si e competent. Schimbarea reala se va produce la un orizont de 10 ani cand majoritatea celor de pe vechiul sistem si care nu au reusit sa treaca recrutarea pe noul sistem vor fi iesit natural din administratia publica. Nu intru in alte detalii ca alea tin de bucataria efectiva a noului sistem, de planul de implementare… dar, sa nu ne entuziasmam prea tare, ca nu vad la orizont pe nimeni dispus sa aplice acest sistem care ia jucaria celor cu listele…

    Daca acea cunostinta e angajata pe o functie care cade sub autoritatea legii 188/1999 privind statutul functionarilor publici, de la taierile lui Boc incoace poate sa aiba si alte activitati remunerate cu conditia ca acestea sa nu o trimita in incompatibilitate sau conflict de interese cu functia publica pe care o exercita… si mai poate fi si cadru didactic asociat in invatamantul superior, lucru care era posibil si inainte de Boc.
    Da sigur, aceste posibilitati de cariera postorganizationala nu scutesc institutia (sau sistemul) unde ai norma de baza de problema grava pe care o are, aceea ca isi plateste atat de prost oamenii incat ei sunt cu gandul cum sa mai lucreze si inafara institutiei ca sa aiba venituri decente…

    Daca in sanatate poate fi acceptata o crestere periodica a tuturor salariilor ptr. ca de bine de rau exista o demonstrare mai clara a modului cum sunt recrutati oamenii, in administratia publica e mai problematica o crestere en gross a salariilor… adica le cresti desi esti constient ca pentru foarte multi dobandirea pozitiei respective s-a facut neortodox?
    Si din aceste motive e bun noul sistem, cred eu…

    Din pacate problema cu persistenta PSM (iesirea din sistem) este reala in multe zari ale serviciului public. Propunerea mea nu se refera din pacate (sau din fericire) si la mediul universitar, sanatate, politie, magistratura etc., ci la functionarii in sensul L 188/1999, acolo unde sunt convins ca ar aduce pe termen mediu si lung moralitate, performanta mai mare si o pierdere mult mai mica a PSM.

  5. alex Said,

    De ce ar accepta cei cu listele si cu aranjatul concursurilor o astfel de schimbare?

  6. Catalin Cornea Said,

    Ei nu vor accepta, dar poate se va nimeri un premier cu suficientă forță politică şi verticalitate națională pentru a impune treaba asta tuturor celor care îi vor solicita perpetuarea listelor ilegale şi imorale…

  7. adrian Said,

    Facem predictii ?
    http://www.cultura.ro/articol/873
    Intre cele doua posturi scoase la concurs in anuntul de mai sus este unul la patrimoniul construit, cu salariu de 1000 de lei bani in mana („pe surse” dar cam asta e). Eu prezic faptul ca nu vor avea candidati. Si daca vor avea totusi un candidat, se vor stradui sa aiba stacheta atat de jos incat s-o poata trece. Astep o contrapredictie 🙂

  8. Catalin Cornea Said,

    🙂
    1. Eu n-as face predictii, dar daca nu va veni nici un candidat sau vor veni putini, asta va confirma ultima parte a propunerii, cea care mentioneaza problema salarizarii. Dar eu nu as umbla la salarizare fara sa modific felul in care se intra in sistem. Salarizarea e ultimul element al noului sistem propus.

    2. Salariul de aprox. 1000 pentru debutant (nu asistent, nu principal, nu superior) este cam ceea ce se gaseste si in privat pentru un absolvent cu experienta 0. Plus ca are posibilitate de debut in domeniul studiilor ceea ce in privat este mai rar, ca de multe ori esti angajat pe ceva si prestezi foarte multe domenii adiacente sau chiar total diferite.

    3. Teoretic pe piata sunt candidati, mai ales ca domeniul cerut in anuntul cu pricina ptr. postul de „debutant” este larg, in timp ce la postul de „principal” este solicitat in anunt un domeniu mai restrans de studii.

    4. Cunostintele care vor fi testate pentru candidatii la cele 2 posturi mi se par inacceptabil de mici. Indiferent ca ai sau nu multi potentiali candidati, nu e bine sa ceri atat de putin.
    Astfel, pe langa o serie de acte normative din domeniul strict al MC, cerintele legate de cunostintele despre cum functioneaza administratia publica sunt extrem de reduse, mai precis HG 90/2010, Legea nr.188/1999, Legea nr. 7/2004. Cel mai probabil cei care vor trece nu vor sti care sunt cei 3 E ai administratiei publice, cum se numeste raportul prefectului cu primarii, ce sa faca daca primeste verbal (sau pe un sticker atasat unei lucrari sau cu creionul) o dispozitie mai putin legala/regulamentara, ce acte emite guvernul, prefectul, primarul, consiliul local etc.
    Vom avea in continuare functionari care sa spuna ca prefectul e seful primarilor sau ca ministrul MDRAP e seful CJurilor…
    Scuza simplista pe care am auzit-o in multe cazuri este ca le cerem sa memoreze prea mult, in loc sa le testam abilitatile si competentele… E adevarat ca cerintele de memorare se folosesc in unele cazuri pentru a ii incurca pe cei „neagreati” (cei care nu sunt pe „lista”), dar nu putem blama din start memorarea, adica sa ai cunostinte, daca ele sunt relevante. A… si de testarea abilitatilor si competentelor nici vorba in anuntul ptr. cele 2 posturi. Lipsesc testari de inteligenta, personalitate etc. Plus, cum sunt testate cunstintele de Engleza, utilizarea PC, dar cele legate de UE? Ca fara sa stii, macar la modul general, cum functioneaza UE nu ai ce sa cauti intr-un minister sau chiar in orice institutie, chiar si locala.

    5. Stiind modul cum se recruteaza, din start nu am incredere in corectitudinea procesului. Grija mea mare nu e legata de nr. candidatilor, ci fata de cei care vor recruta si modul lor de „recrutare”… Singura modalitate care imi va reda increderea este sa vad ca prima etapa a recrutarii (cea mai importanta) o vor face EXTERNI si ca va fi la fel ptr. o functie identica (in etapa 1) indiferent ca vorbim de administratia centrala sau de functionari din administratiile locale din Resita, Strehaia, Miercurea Ciuc, Barlad sau Bucuresti.

    Iar daca nu se va schimba sistemul de recrutare, nu imi doresc decat ca la fiecare recrutare, cumva, prin mijloacele specifice, sa fie „prezent” si DNA… sau dupa… 🙂

Add A Comment

*


Go To Top