”Kremlinul post comunist a încercat, [...] să exploateze „eşecul” stabilirii de relaţii bune cu vecinii – o cerinţă premergătoare pentru statutul de membru NATO – ca pârghie de manevră a tratatului de alianţă cu România. În efortul său de dezbinare a Chişinăului și Bucureștiului, de exemplu, chiar și cel mai dezinteresat ajutor și asistenta românească au fost etichetate drept amestec în treburile interne ale Moldovei, ajutând evident, în acelaşi timp, separarea regiunii Transnistria și exercitând puteri monopoliste pentru adjudecarea conflictului Moldova-Transnistria și a urmărilor acestuia. În acest sens, este sugestiv faptul că Primakov a primit sarcina de a se ocupa de conflictul ”înghețat” dintre Moldova și Transnistria după ce a deținut funcțiile de șef al SVR și de ministru de externe.
Emblematică pentru strategia Rusiei a fost condiţionarea tratatului bilateral cu Bucureștiul de includerea unei clauze care să excludă aderarea la alianţa nord-atlantică, condiție asupra căreia nu a insistat (mult timp) în tratatele sale cu Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia.
Drept rezultat, România a fost singurul stat fost membru al Tratatului de la Varșovia Read the rest of this entry »
facebook.com/catalincornea.ro





Intr-o intervenție pentru Radio Vocea Basarabiei