Legenda despre apariția orașului Bucureşti spune că acesta a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante, Bucureştiul a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârşit de secol XIV.
Aşezarea este atestată documentar la 20 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întăreşte o moşie unor boieri.
Întins pe malurile râului Dambovița, Bucureștiul, este capitala României din 1862. Orasul este modelat după mai multe stiluri arhitecturale, trecând prin mai multe perioade istorice, de la domnitori, la regat, la era comunistă și cea postcomunistă, fiecare din aceste perioade lăsându-și amprenta asupra imaginii orasului. În perioada anilor 1900 – 1930, Bucureștiul, a fost unul dintre cele mai frumoase și mai moderne orașe din Europa, un important centru cultural dar și economic, asemănarea arhitecturală cu capitala franceză atrăgându-i denumirea de ”Micul Paris”.
Din păcate prezervarea, punerea în valoare și îmbogățirea frumuseții ”Micului Paris” nu a constituit o prioritate nici în perioada comunistă dar nici în perioada ce a urmat evenimentelor din 1989, când boom-ul imobiliar a dus la ridicarea unor construcții de birouri sau blocuri de apartamente, clădiri anoste, așa – zis moderne, folosind masiv sticla și aluminiul. Aceste clădiri inexpresive au fost amplasate în cele mai multe cazuri cu complicitatea și cointeresarea factorilor politici, în zone de patrimoniu, în totală dizarmonie cu cladirile vechi de valoare patrimonială care au fost în multe cazuri lăsate în paragină sau demolate.
O parte din frumusețea ”Micului Paris” mai poate fi salvată și chiar redobândită. Pentru asta este nevoie de minți iscusite, o gândire strategică a dezvoltării arhitecturale a Bucureștiului și mai ales este nevoie de bun simt și conșțientizarea valorii patrimoniului cultural al orașului.
Voi reveni la acest subiect!
Între timp vă propun o galerie foto (Sursă foto: http://museum.ici.ro/mbucur/english/micparis.htm) cu ”Micul Paris” (majoritatea cladirilor mai există încă):
Vizionare Plăcută!
Romanian Nationale Bank (1880-85), architects Albert Galleron and Cassien Bernard
Poste Palace (1894), architect Savulescu
The Victoriei Way, the building of the House of Economy, The “Agricola” Society, Hôtel de France,
The “Zlãtari” Church, The Central Post Office Building
Queen Elisabeta Avenue, built in 1890-94
The Agriculture minister (1894), architect Louis Blanc
The Justice Palace (1890-1895), with its famous “lost steps” room, architect Ion Mincu
The Romanian atheneum built between 1885-1888,
architectul Albert Galleron
The Vienne street and the Paucescu House
The Royal Palace during King Charles I
The Throne Hall, The Guards, architect Paul Gottereau
The Golescu House
The terasse and the saloon Otetelesanu, linked to romanian literature. It was situated near National Theatre. Both demolished in 1930. Now there is Telephone Palace
National Theatre, 1859, architectul Heft.
Now it doesn’t exist
In 1882 – the first electrical illumination system, the first time at the Royal Palace, then at the National Theatre and in public garden Cismigiu.
At Sosea, near Victoriei place, there was the Belle Arte School, demolished in 1912
Now there is the Peasant Museum
The Cismigiu Gardens, the Monte Carlo Restaurant
In 1896 the first electrical tramway are built from Obor to the Cotroceni avenue. The first cinema is opened.
The Coltei Street, the Alimãristeanu House
Sf. Gheorghe Place, The symbol of Rome, The Woolf gift by Rome Townhall in 1905
Sursă foto: http://museum.ici.ro/mbucur/english/micparis.htm
facebook.com/catalincornea.ro
De când este primar al capitalei, Oprescu a alimentat bucureștenii cu mulți cârnați, moși crăciuni, arteziene, ceasuri și vulgaritate…
În anii 80, sub pretextul sistematizării Bucureștiului, dictatorii Ceaușescu au distrus un întreg patrimoniu cultural și arhitectural al Bucureștiului: case, spitale, scoli, monumente etc.